Un colț de rai, depresiunea Văii Carașului, la ieșirea din chei, adăpostește de mai bine de opt secole, localitatea Carașova, cea mai mare și cea mai veche așezare din bazinul carașovenesc, amintită fiind încă din anul 1230 (V.Tufescu – “O măruntă populație balcanică-carașoveni”).
Cu rang de comună, având în componență satele Nermed si Iabalcea, Carașova constituie leagănul celorlalte așezări din bazinul carașovenesc, cu populație majoritară de etnie croată.
Satul Iabalcea, al doilea ca vechime, este atestat pe harta Transilvaniei din anul 1558 (Dicționarul localităților transilvănene – Coriolan Suciu).
Satul Nermed – cea de-a treia localitate, este consemnată topografic din anul 1730, prima vatră a satului fiind situată pe versantul nordic al dealului Gariște.
Comuna Carașova este unitatea administrativ teritorială componentă a județului Caraș-Severin, așezată în partea centrală a județului, pe cursul superior al râului Caraș, învecinându-se cu următoarele unități administrativ teritoriale:
- la Nord cu municipiul Reșița;
- la Vest cu comuna Lupac;
- la Sud-Vest cu comuna Goruia;
- la Est cu comuna Văliug;
- la Sud cu orașul Anina;
Limitele administrative ale comunei Carașova, stabilite cu ocazia organizării teritoriale din 1967, cuprind un teritoriu de 14145 ha, unde suprafața acoperită cu păduri însumează aproximativ 7000 ha, restul reprezentând terenuri agricole cu diferite categorii de folosință și teren destinat construcțiilor.
Astăzi comuna Carașova numără 2899 de locuitori, aproximativ 90% din populație fiind de etnie croată. Oameni minunați, simpli si modești, și-au trăit istoria seculară în cele mai bune relații cu celelalte etnii, precum și cu autoritățile administrative care s-au perindat de-a lungul timpului “dând Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu sufletul și credința”, fapt ce de altfel le-a permis să-și perpetueze tradițiile și portul unic de-o rară frumusețe, păstrând peste timp, în mod miraculos, identitatea etnică. Calzi și primitori, sunt întotdeauna bucuroși de oaspeți, o dovadă fiind faptul că în mod obișnuit capul gospodăriei nu ocupă loc la masă cu musafirii, ci, semn de mare prețuire și respect, servește personal oaspeții, îngrijindu-se ca nimic să nu le lipsească.
Dintotdeauna ocupația principală a carașovenilor a fost pomicultura si creșterea animalelor, pe solul sărac, predominant carstic, cu multă trudă cultivându-se porumb si grâu.
Cu peisaje virgine de o rară frumusețe și aproximativ 2/3 din teritoriu, situat în parcul Național Semenic-Cheile Carașului, comuna Carașova dispune de un real potențial turistic, fiind de foarte mult timp un punct de atracție pentru cei care agrează turismul rustic, iar numărul mare de peșteri încântă și pe cei mai versați speologi. Iată de ce nu este greu să înțelegem cum de-a lungul timpului foarte mulți au venit în Carașova și foarte puțini sunt cei care au plecat din acest colț de rai.
